Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

duminică, 1 februarie 2009

POLITEHNICA IUBIRII


Matematic vorbind am abordat un radical supraetajat:
La numărător eram sincer strâmtorat
Şi l-am forţat să se ridice la pătrat;
Ca număr din sine, pe sine l-am scăzut
Şi m-am trezit în zero absolut.
Însă, pentru a da rezultatului un număr cunoscut,
Am sărit bara fracţiei la numitorul dedesubt;
Aici am avut puţin de lucru:
Am adunat şi înmulţit, scăzut şi împărţit
Mulţimile de cifre ce stăteau la rând.
La sfârşit, sub radical, de un ordin important
Mi-a ieşit o cifră în plus şi eram tare amărât.
Am scos radical din numărul dat
Dar nu-mi convenea nici acest rezultat
Aşa că l-am scăzut din sine de două ori,
Din nou l-am adunat apoi
Şi astfel am obţinut zero absolut
Ca la numărătorul mai sus avut.
Nedeterminarea zero pe zero a fost un bluf absurd
Şi dintr-o privire am răsturnat fracţia din orizontală pe verticală ...
Şi am citit cu uimire:
,, infinit % din mine e iubire “