Golful galactic – cauză şi efect?

În SUA sunt foarte multe terenuri de golf. Vin oameni mai mulţi decât la biserică, seara după muncă, în weekend, în zilele libere. Fiecare club are restaurant, magazin de golf, facilităţi pentru antrenament. Lumea nu strigă, se râde, este foarte civilizată. Se mai înfurie câte unul pentru propriile lovituri greşite, dar se trece repede peste asta. De obicei concurezi întâi şi întâi cu tine, ştiind că poţi mai mult şi dorind să-ţi demonstrezi asta de fiecare dată, în fiecare zi.Apoi concurezi cu ceilalţi.

Jocul îţi îmbunătăţeşte enorm relaţiile sociale. Când ajungi să te descurci mai bine poţi să călătoreşti şi să joci pe orice teren celebru, chiar ca amator.

Jucători de toate vârstele şi de ambele sexe pot participa la acest joc. Este un joc cu sistem de handicap ce face ca un începător să poată concura contra unuia mai bun, cu şanse egale de câştig.

Golful este singurul sport ce a fost jucat pe Lună. Prima minge de golf a fost lovită pe Lună pe 6 februarie, în anul 1971, de Alan Shepard. Nu se ştie încotro a luat-o acea minge de golf. Poate a nimerit ceva sau pe cineva acolo departe în univers. Aşa s-a inventat golful galactic.
Un răspuns a venit luni 4 martie 2009 când omenirea a trecut, fără să ştie, pe lângă o ciocnire spaţială, care ar fi putut avea urmări catastrofale. Un asteroid cu diametrul de câteva zeci de metri s-a apropiat la doar 72.000 de kilometri de Pământ. Asteroidul era de mărimea celui care a lovit Terra şi a provocat, în 1908, o explozie de forţa a o mie de bombe atomice - din fericire, deasupra unei zone nelocuite din Siberia. La scară cosmică, distanţa este neînsemnată - de cinci ori mai mică decât depărtarea până la Lună. În urmă cu cinci ani, un alt asteroid a trecut la numai 6.500 de kilometri de Terra, dar acela măsura doar şase metri.

Un fapt banal în cinematica Universului, dar oare de ce brusc am impresia că Terra a devenit o gaură luminoasă de golf pentru noul sport galactic nocturn, practicat de cine ştie ce extratereştri mai mult sau mai puţin profesionişti. Din păcate nu ştiu la a câta lovitură ne aflăm deja în acest meci şi de la ce ,, tee’’, mai îndepărtat sau mai apropiat, se trage spre noi.

Mediul de desfăşurare al golfului este un parc galactic superb. Terenurile, tip galaxii, sunt în principiu asemănătoare dar totuşi diferite ca aspect. O partidă ia cam 4 ore galactice, pe un teren complet de 18 găuri negre sau luminoase şi distanţa în zbor normal este cam de 7-8 ani lumină! La jocul de amatori îţi trebuie în jur de 100 de lovituri.