Nu mă refer la cetăţenii din Republica Moldova în general, ci doar la o parte dintre ei, în frunte cu Voronin - Iuda, alături de toţi înaintaşii şi urmaşii lor. Şi nu pot să spun decât că sunt nişte trădători.
Era o vorbă veche care-i făcea pe anumiţi boieri hicleni: trădători de neam şi ţară.
Trădători de ţară nu-i pot face pentru că ţara aia numită Republica Moldova este a lor deşi au distrus-o şi au prostit-o cum au ştiut mai bine. Dar trădători de neam sunt cu siguranţă, neamul fiind unul singur, fie că este numit românesc sau moldovenesc, dacă ne referim strict la regiunea istorică moldavă.
Trădători de neam sunt cu siguranţă pentru că ei se laudă cu istoria noastră, cu acelaşi Ştefan cel Mare, care îşi are mormântul la Putna şi nu la Chişinău, adică este mai mult român decât republican moldovean. Trădători de neam sunt pentru că în bisericile lor ortodoxe, închinate Moscovei, acelaşi Ştefan cel Mare nu este numit - şi Sfânt - el nu există nicicum, şi pentru că oligarhii moldoveni de orice fel, nu au nimic sfânt. Trădători de neam sunt pentru că vorbesc mai bine ruseşte decât limba aceea numită de ei moldovenească, dar curat românească.
Trădători de neam sunt pentru ca în toate câte fac ei se închină la răsărit, dar către Moscova şi nu către Ierusalim, si asta numai pentru un petic de pamânt neromânesc, nemoldovenesc, numit Transnistria.
Ar fi fost de preferat nebunia războiului georgian decât puturoşenia şi pupincurismul prorusesc, prosovietic practicat de elita politică republican moldovenească.
Nici noi nu suntem mai breji dar măcar noi stăm în limitele noastre româneşti, nu în cele ale intereselor sovietice sau ruseşti.
Dumnezeul lor comunist să-i ierte, eu nu pot.
