text anonim
Mergeam aşa, când deodată, în faţa mea, s-au desfăcut două drumuri: unul la dreapta şi altul la stânga, după toate regulile simetriei. Am stat, am făcut ochii mici, mi-am ţuguiat buzele, am tuşit, şi-am luat-o pe cel din dreapta. Exact cel care nu trebuia, după cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers, de prisos să mai dau amănunte. Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două prăpăstii: una la dreapta, alta la stânga. M-am aruncat în cea din stânga, fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt; gramadă cu mine în cea din stânga, care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş m-am urnit mai departe. M-am târât ce m-am târât, şi deodată în faţa mea s-au deschis larg două drumuri. V-arăt eu vouă! – mi-am zis. Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga, în vrăjmăşie. Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era adevăratul, marele drum cică.
Şi la prima răscruce m-am dăruit cu toată fiinţa celui din dreapta. Tot aşa celălalt trebuia acum, celălalt …
Acum merindea îmi e pe sfârşite. Toiagul din mână mi-a îmbătrânit, nu mai dau din el muguri, să stau la umbra lor când m-apucă disperarea. Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
scârţiie şi mârâie împotrivă-mi, c-am ţinut-o tot într-o greşeală.
Şi iată că în faţa mea se cască acum două ceruri: unul la dreapta, altul la stânga ...
Mergeam aşa, când deodată, în faţa mea, s-au desfăcut două drumuri: unul la dreapta şi altul la stânga, după toate regulile simetriei. Am stat, am făcut ochii mici, mi-am ţuguiat buzele, am tuşit, şi-am luat-o pe cel din dreapta. Exact cel care nu trebuia, după cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers, de prisos să mai dau amănunte. Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două prăpăstii: una la dreapta, alta la stânga. M-am aruncat în cea din stânga, fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt; gramadă cu mine în cea din stânga, care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş m-am urnit mai departe. M-am târât ce m-am târât, şi deodată în faţa mea s-au deschis larg două drumuri. V-arăt eu vouă! – mi-am zis. Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga, în vrăjmăşie. Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era adevăratul, marele drum cică.
Şi la prima răscruce m-am dăruit cu toată fiinţa celui din dreapta. Tot aşa celălalt trebuia acum, celălalt …
Acum merindea îmi e pe sfârşite. Toiagul din mână mi-a îmbătrânit, nu mai dau din el muguri, să stau la umbra lor când m-apucă disperarea. Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
scârţiie şi mârâie împotrivă-mi, c-am ţinut-o tot într-o greşeală.
Şi iată că în faţa mea se cască acum două ceruri: unul la dreapta, altul la stânga ...
