Prefer să mor în ţara mea …
Am impresia că dacă aş pleca pentru totdeauna din România şi aş muri undeva departe, în altă ţară, la Judecata de apoi, numită şi Judecata Neamurilor, sigur aş întârzia cu o fracţiune de secundă, suficient însă pentru a afla ocupate toate locurile din rai, alocate pentru noi românii. Pur şi simplu aş ajunge direct în iad sau chiar mai rău, şi acestea fiind ocupate, aş rămâne pe dinafară.
Nu concep nici să-mi trăiesc eternitatea în raiul sau iadul altui neam, departe de conaţionalii mei, acolo unde au mai rămas din întâmplare câteva locuri goale, pentru cîţiva întârziaţi.
Bineînţeles, ştiindu-mă nepotrivit pentru orice fel de rai, românesc sau străin, accept cu plăcere un loc în iad, accept chiar să-mi încep iadul de aici, de pe pământ. Însă prefer un iad românesc decât oricare altul, în cealaltă parte a lumii.
