Mi-am amintit de maica Ileana de la biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Era o femeie simplă, cuminte şi harnică, după cum se putea vedea din curăţenia ce domnea în interiorul bisericii. Îmi amintesc de vorbele ei, pline de dragoste creştinească, pentru părinţii ce slujeau acolo: părintele Clement, părintele Hrisostom şi ceilalţi părinţi, ştiuţi mai mult după chip şi har. Iarăşi îmi amintesc de dragostea ei pentru muzeul bisericii şi pentru Sfânta maica nostră Parascheva, ce a avut odihna, o vreme, în sufletul bisericii de aici. Nu uit spusa ei, despre cum aduna pătrăţelele poleite cu aur, ce cădeau de pe icoanele de la altar.
Nu uit nici frumuseţea chipurilor sfinţilor pictaţi pe pereţii bisericii, ce ne privesc înăuntrul sufletului, când căutăm la sfintele lor daruri. M-am uimit adeseori la chipul frumos al icoanei Mântuitorului din altar, privind-o din latura stâlpului, cel de lângă Sfântul Arhanghel Mihail. Şi mai ştiu că sub biserică adastă, spre odihnă, oasele sfinţilor părinţi ce au slujit acestui locaş, la vremea când era mănăstire.
Din nou nu uit că aici am început şi am sfârşit facerea mea de icoane, în atelierul din subsolul muzeului, unde a coborât însuşi I.P.S. Daniel, să cerceteze lucrul păcătoşilor.
Doamne, frumoase clipe, aurite de sufletul tuturor celor ce au trudit cu credinţă …
Maica Ileana se minuna de frumuseţea şi aşezarea dumnezeiască a naturii, zicând despre toate cele: ,, Uite ce frumos creşte în semnul Sfintei Cruci! “
