Ploua. El mergea gânditor pe o uliţă desfundată.
Purta cizme scâlciate în picioare.Brusc simţi o picătură de apă pătrunzând într-una din cizme. Înfiorat se opri şi îşi scoase piciorul din cizmă, pentru a nu stăvili drumul picăturii către pământ, conştient fiind că atunci când picătura şi-a pornit călătoria din cer către pământ, ea nu întrezărise nici o bariera în drumul său. El nu avea ce căuta acolo, în locul acela, în care urma să cadă o picătură de ploaie.
Ploua. El mergea gânditor pe un drum desfundat.
Avea picioarele goale şi pline de noroi. În urma lui, undeva pe marginea străzii, stăteau una lângă alta, nemişcate două cizme scâlciate. Într-una din ele, în adâncul ei, lucea o picătură minusculă de ploaie, lângă care au început să sosească altele şi altele.
Ploua. Undeva, în zare, călătorea în exil, filosoful existenţialist.
