NEROZIILE UNUI PROVINCIAL: EMBLEMĂ VECHE ROMÂNEASCĂ ( 1 )

Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

marți, 2 iunie 2009

EMBLEMĂ VECHE ROMÂNEASCĂ ( 1 )

Grigorescu pictându-şi carele cu boi îşi alegea culorile din măreţia ochilor Eminescului, ce scrie cu pana pe un trunchi de copac: Doina şi Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie.
Acel trunchi la transformat în Coloană a Infinitului, ţăranul Brâncuşi, sculptându-l cu dalta într-un pridvor ţărănesc, având în priveliştea ochilor o horă de români îndemnaţi la joc de inima pusă pe strune a lui Enescu.

Grigorescu pictându-şi carele cu boi şi horele prin ochii lui Eminescu şi sunetele lui Enescu, trăgând contururi cu dalta lui Brâncuşi, suntem NOI ROMÂNII.