Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

miercuri, 17 martie 2010

Risipa de alimente

„Containeritul” şi scufundarea în gunoi – ei recuperează ce a aterizat la gunoi

de Leila Knüppel -www.euronet.eu

Se hrănesc exclusiv din containerele de gunoi ale supermarketurilor şi ale concernelor de produse alimentare: scafandrii gunoaielor. În scena politică a tineretului Germaniei, mâncatul din containerele de gunoi a devenit o mişcare de masă.
In SUA ei sunt numiţi „dumpdiver“ sau „freegans“, în Germania ei se numesc „containerer“ sau chiar „scafandrii gunoaielor“ („Mülltaucher“). Sunt oameni care nu-şi cumpără alimentele de la supermarket, ci le pescuiesc din containerele de gunoi. Şi fac aceasta nu din necesitate, ci din motive de conştiinţă.

Tura de noapte la scufundarea în gunoi

Unul dintre mulţii scafandri ai gunoiului este Falk Beyer. Sub ocrotirea întunericului, el porneşte la vânătoarea de containere. Raza îngustă a lanternei sale luminează în bezna unui container gri. Cu mănuşi de plastic, Falk Beyer scoate dintre saci de gunoi, doze goale de mâncare pentru pisici şi cozi uscate de flori o pungă cu fructe. „Uite, aici sunt nişte mango. Fructele care au doar mici locuri fleşcăite le luăm cu noi şi îndepărtăm acele părţi. Celelalte însă, le lăsăm aici.”
Este ora 12:30 şi Falk împreună cu prietena lui Jule, de asemenea o fană a scufundării în gunoi, şi-au parcat maşina într-o parcare a magazinului Lidl, dintr-o suburbie a oraşului Magdeburg: primul punct din traseul lor standard în căutarea de alimente pe care supermarketurile pur şi simplu le aruncă. Falk Beyer containereşte, înainte de toate, din motive politice pentru că, pe de o parte, nu vrea ca alimentele, care sunt în perfectă stare, să fie pur şi simplu aruncate. „Această logică a aruncării la gunoi mi se pare absolut absurdă şi de nesuportat”, spune el în timp ce răscoleşte într-un container. Celălalt motiv este că vrea să aibă timp şi putere pentru proiectele sale politice şi nu vrea să risipească aceste resurse pentru a lucra ca să facă bani.

Containeritul: nu este doar căutatul în gunoaie, ci o atitudine de viaţă

În tipul zilei, tânărul Falk Beyer, în vârstă de 27 de ani, se angajează în Biroul ecologic pentru tineret Magdeburg, organizează campanii împotriva alimentelor produse cu ingrediente manipulate genetic (genfood) şi G8, scrie articole pentru gazeta ecologică „Grüne Blatt” şi caută sponsori pentru proiecte ecologice locale. El s-a decis conştient pentru o viaţă fără un loc de muncă obişnuit, plătit în mod regulat, şi vrea să se descurce cu cât mai puţini bani. În urmă cu doi ani, a început să-şi pescuiască alimentele exclusiv din containerele de gunoi.
Prima dată şi Falk Beyer a avut un sentiment neplăcut în legătură cu aceasta. Multe gânduri i-au trecut prin cap: „Ce se întâmplă dacă mă vede cineva? Voi avea probleme, complicaţii? Şi mi-a fost şi jenă, trebuie să recunosc.” Dar acest lucru s-a schimbat între timp. El însuşi este parţial conştient de faptul că este perceput ca o persoană defavorizată social, care caută în containerele de gunoi datorită sărăciei. „Eu consider acest lucru mai puţin un dezavantaj, şi mai degrabă un avantaj, deoarece astfel risc mai puţin ca oamenii să reacţioneze agresiv.”

Vânătoarea de alimente de la supermarket

Etapa trei pe ruta containerelor: un alt supermarket. Până acum captura este mai degrabă săracă. Abia una dintre cele nouă cutii din plastic este plină cu ardei, ridichi şi mango. Însă Beyer ştie că aici sunt şi containere mai mari cu multe alimente care mai sunt bune încă. Cei doi scufundători în gunoaie Jule şi Frank traversează cu paşi repezi parcarea întunecată spre intrarea pentru livrări a magazinului. Un senzor de mişcare aprinde neoanele de pe perete. Lângă uşa de la intrare sunt multe cutii cu fructe şi legume. Cele mai multe par a fi încă proaspete.
Falk Beyer scormoneşte din nou în gunoi. „Cred că de data asta am găsit căpşuni, iar aici şi nişte praz. Şi perele mai arată bine încă, cel puţin parţial.” De data asta captura este bogată. Într-o singură tură, Beyer reuşeşte adesea să strângă alimente pentru mai multe săptămâni. În Magdeburg, gunoaiele supermarketurilor nu sunt vizitate noaptea atât de des ca în alte oraşe. În Berlin de exemplu, containererii îşi fac concurenţă unul altuia. A mânca din containerul pentru gunoaie este o comportare bună în anumite cercuri.

Scufundarea în gunoaie – un mod de viaţă criminal?

Cu cinci ani în urmă, căutarea în gunoaie era ceva neobişnuit. Acum acest lucru face parte din normalitatea politică în anumite grupuri, spune Beyer. „În acele grupuri, se întâmplă ca prietenii să se uite în frigider şi să te critice dacă ai cumpărat ceva.” Supermarketurile însă, nu sunt întotdeauna încântate de containerit. Unii directori de magazin au ameninţat chiar cu violenţa fizică, de două ori a fost chemată chiar şi poliţia – ce-i drept, fără urmări. Nu a fost clarificat încă dacă furtul de gunoaie este o faptă penală.
Falk Beyer este pregătit pentru asemenea situaţii. „Am la mine cartonaşe pe care chiar scrie explicit că vreau să mă reclame pentru că atunci iese în evidenţă tema mea politică: risipa şi distrugerea de alimente în timp ce concomitent oamenii din întreaga lume suferă de foame, şi până şi în Germania mai există sărăcia socială.”
Ultimul supermarket al traseului este premiul cel mare azi pentru Beyer: fructe, legume, pahare de plastic în ambalajul original, o dotare completă pentru rafturi şi un set de cuţite. Maşina este plină acum până sus cu cutii. A doua zi, o mare parte dintre legumele obţinute din containerit se regăseşte în meniu: La o demonstraţie în faţa depozitului final pentru deşeuri radioactive Morsleben, activiştii vor primi supă. Prazul şi conopida găsite sunt perfecte pentru aceasta.