Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

duminică, 21 martie 2010

Vest + est = europeni

Românii şi ceilalţi locatari ai Europei de est cu siguranţă vor schimba faţa Europei mari. Şi nu vorbesc neapărat de schimbarea în rău atât de mult mediatizată de ziarele occidentale. Vorbesc de o schimbare în bine, nevăzută încă, a vest-europenilor. Aceşti vestici, confortabil ducându-şi traiul de zi cu zi, automulţumindu-se cu acesta, fără a mai dori şi altceva, vor vedea trecât şi trăind lângă ei pe aceşti emigranţi legali: est-europenii. Vor vedea faţa hâdă a goanei după bani şi bogăţie a acestor venetici şi se vor recunoaşte pe ei, făcând acelaşi lucru la o scară mai civilizată. Astfel vor încerca să se schimbe pe ei, dorindu-şi mai multe ale sufletului decât cele materiale, sforţându-se să fie cât mai diferiţi de noi rudele lor mai sărace.
Aşa vor da un nou impuls vieţii lor de vest-europeni, viaţă care, într-un târziu, va fi imitată şi de est-europenii care astăzi trăiesc printre ei sau aiurea.


Aşa vom avea un câştig reciproc în acest climat european acum mai mult sau mai puţin armonios.
Va veni apoi vremea când vom putea să le dăm şi noi lecţii vest-europenilor.