- după aproape 7 ani în care n-am putut uita -
,, Carmen Păunescu a scăpat
Soţia senatorului Adrian Păunescu, Carmen, nu va sta la închisoare nici măcar o zi, deşi anul trecut ( iulie 2004 ) a ucis trei oameni într-un accident de maşină. Justiţia a pedepsit-o, ieri 27.10.2005, cu maximum de blândeţe.
Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a condamnat-o, ieri, pe Carmen Păunescu, soţia senatorului PSD Adrian Păunescu, la doi ani de închisoare cu suspendare. Ea a fost găsită vinovată de uciderea din culpă, în urma unui accident rutier, a soţilor Marin şi Elena Burlan şi a fiicei lor, Laura, şi de vătămarea corporală gravă a Silviei Burlan. Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel în termen de 10 de zile.”
,, La recurs, procurorii au dovedit o blândeţe întrecută doar de cea a judecătoarei
Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a majorat ieri pedeapsa lui Carmen Păunescu, soţia senatorului PSD Adrian Păunescu, la trei ani de închisoare, cu suspendare. În luna octombrie, aceeaşi judecătorie o condamnase la doi ani de închisoare, cu suspendare, pentru uciderea a trei persoane.”
,, Adrian Păunescu a scris o poezie despre accidentul soţiei
Adrian Păunescu a apărut ieri 6.08.2004 în faţa presei pentru prima dată de la accidentul produs de soţia sa, Carmen Natalia Păunescu. La conferinţa de presă de la sediul revistei "Flacăra lui Adrian Păunescu", el a dorit să răspundă celor care s-au "bucurat" de "nenorocirea" şi "mizeria" a căror victimă a căzut.
Stările prin care trece senatorul în această perioadă au fost transpuse în poemul "Linşajul de gală", din care poetul a şi citit aproape jumătate. Una dintre cele 25 de strofe suna astfel: Supus unui atac înjositor/ Asist la un stupid linşaj de gală,/ În care eu sunt destinat să mor,/ De cei ce mint, atâta şi înşală.”
Acestea fiind câteva spicuiri din presa anilor 2004-2005, închei memorarea evenimentelor cu o altă strofă din aceeaşi poezie catastrofică amintită mai sus:
,,Vă chem, din tot prăpădul, ca pe fraţi,
Pe dumneavoastră, morţii din maşină,
Şi-mi vine să vă rog să mă iertaţi
Deşi eu, evident n-am nici o vină.”
Desigur dl. Adrian Păunescu nu are nici o vină în derularea accidentului, are doar vina de a ne fi înşelat aşteptările, prin manipularea justiţiei române, într-un caz grav de crimă. Nu s-a tras cu pistolul, s-au tras doar sfori, sforile politicii româneşti. În România acest lucru este desigur ceva obişnuit, însă pentru cineva care se vrea deopotrivă om politic, om de cultură, poet, lider de opinie şi stâlp al moralităţii în Romania este un caz grav, mai grav decât accidentul însuşi. Se numeşte trafic de influenţă. Domnul senator, şi-a traficat propria persoană, propria poziţie socială, propriul renume, nu neapărat cu telefonul în mână, afişând o strigătoare la cer lipsă de bun simţ. Şi nu doar traficul de influenţă este condamnabil aici, mai grav este precedentul creat, precedent care este şi va fi folosit, de oameni influenţi, în toate procesele ce vor urma unor astfel de evenimente.
Prin comparaţie, făcând referire la un eveniment mai recent, propun domnului fost senator, ca pentru biata asistentă care a ,,condus,, Secţia de terapie intensivă pentru prematuri a Maternităţii Giuleşti în ziua fatidicului accident, să se acorde o pedeapsă de 6 ani cu suspendare. Câte un an pentru fiecare bebeluş mort. Iar la recurs să primească 11 ani cu suspendare, ca să dea mai bine în presă. Din păcate însă, asistenta medicală Florentina Cârstea nu este rudă cu dl Adrian Păunescu şi prin urmare pedeapsa ei nu va fi cu suspendare.
Privind detaşat ambele evenimente, cred domnule Adrian Păunescu că sunteţi de acord cu mine când spun că nu sunt importanţi doar cei care au supravieţuit atunci în 2004 ( de care ştiu că aţi avut grijă ), importanţi sunt şi cei care ar fi putut trăi. Cei trei oameni care au murit atunci ar fi dorit să trăiască simplu, anonim, provincial, fără a avea ,,onoarea” de a fi ucişi brutal de unul din membrii familiei dumneavoastra. Dar asta o ştiti mai bine decât mine pentru că aţi scris şi ,,Rugă pentru părinţi” şi ,,Orfani”. La fel, acum în 2010, sunt foarte importanţi cei cinci bebeluşi supravieţuitori, dar la fel de importanţi sunt şi cei şase bebeluşi care ar fi avut tot dreptul să trăiască.
Prin ceea ce aţi făcut atunci, sunteţi parte din ,, cei ce mint, atîta şi înşală „ cum spuneţi autocompătimitor în refulanta dumneavoastră poezie. Acum trebuie să vă cereţi iertare nu numai celor 3 morţi ( pentru că acum evident aveţi o vină, contrar afirmaţiei poetice de mai sus ) dar şi tuturor românilor pe care i-aţi jignit prin lipsă de verticalitate şi de omenie. Dumneavoastră aţi transformat o tragedie umană într-un coşmar grotesc.
Cineva spunea: ,, Să nu judecăm poetul pentru viaţa lui particulară... Să respectăm poetul pentru ce ne-a dăruit!” şi sunt perfect de acord. Dar eu vorbesc despre ( acum fostul ) senatorul Adrian Păunescu, acesta fiind o persoană publică despre care îmi permit să spun oricând ceea ce cred.
,, Voi rămâne acelaşi român loial şi în mizerie!, a declarat (recent în presa ) fostul parlamentar care va fi afectat de recalcularea pensiilor. După trei mandate de senator şi un venit lunar de circa 5.000 de lei, poetul Adrian Păunescu va rămâne cu o pensie ciuntită.”
Citind şi recitind afirmaţia de mai sus, constat că domnul Adrian Păunescu m-a dezamăgit atunci şi continuă să mă dezamăgească şi acum.
În concluzie, declar public că nu vă mai consider om de omenie şi prin urmare aveţi tot dreptul să redeveniţi senator într-o Românie care vă seamănă, vă ascultă şi vă stimează, într-o luptă continuă pentru putere, influenţă şi bani. Chiar v-o doresc. Sunteţi orice doriţi: poet, senator, geniu, dar nu om de omenie.
Urmându-vă exemplul nici eu nu mai vreau să fiu om de omenie. E rândul meu acum să fiu senator. Mă ghidez după ,, Minciunile” dumneavoastră, scrise prin 1984, în care profetic spuneaţi:
,,Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.
Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.”
De curând am aflat că sunteţi un om bolnav ... Poate un om bolnav de prea multe păcate neiertate şi încă nemărturisite. Vă recomand o spovedanie publică, acum, cât nu este prea târziu. Viitoarele statui nu vă vor asigura şi un loc în Rai, Raiul oamenilor de omenie şi al românilor adevăraţi.
De curând am aflat că sunteţi un om bolnav ... Poate un om bolnav de prea multe păcate neiertate şi încă nemărturisite. Vă recomand o spovedanie publică, acum, cât nu este prea târziu. Viitoarele statui nu vă vor asigura şi un loc în Rai, Raiul oamenilor de omenie şi al românilor adevăraţi.
