text de Ioan Florin
Se cunoaşte destul de puţin faptul că Maica Domnului, Fecioara Maria, este pomenită cu veneraţie în Coran. Este, de altfel, singura femeie căreia îi este dedicată în exclusivitate o sura (un capitol) în cartea sfîntă a Islamului. Întrucît Coranul nu e la îndemîna tuturor, redau în continuare cîteva fragmente din „Sura Mariei”, în traducerea românească, de la 1912, a lui Silvestru Octavian Isopescul:
16. Şi adă-ţi aminte în carte şi de Maria, cînd se retrase de la gloata (neamul – n.m.) ei într-un loc spre răsărit. 17. Şi a luat înaintea lor un văl; deci trimiserăm la ea duhul Nostru şi el îi apăru ei ca un om deplin. 18. Ea zise: «Caut scăpare la Cel Îndurat înaintea ta, dacă eşti temător de Dumnezeu». 19. El zise: «Eu sînt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat». 20. Ea zise: «De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sînt curvă?». 21. El zise: «Aşa e! A zis Domnul tău: ‘Aceasta îmi este uşor!’ şi ‘Noi voim să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi acesta este un lucru hotărît!’». 22. Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns. (…) 28. Şi ea îl aduse pe el (pruncul Iisus – n.m.) la poporul ei purtîndu-l. Ei ziseră: «O, Maria, ai făcut un lucru ciudat! 29. O, soră a lui Aaron, tatăl tău n-a fost făcător de rele şi mama ta n-a fost curvă». 30. Şi ea arătă spre el. Ei ziseră: «Cum să vorbim cu el, care este copil în leagăn?». 31. El (pruncul Iisus – n.m.) zise: «Eu sînt servul lui Dumnezeu. El mi-a dat scriptura şi m-a făcut profet. 32. Şi El m-a făcut binecuvîntat orişiunde aş fi şi mi-a poruncit rugăciune şi milostenie, cît voi trăi, 33. şi dragoste faţă de născătoarea mea; şi nu m-a făcut îngîmfat, ticălos. 34. Şi pace asupra zilei naşterii mele şi asupra zilei morţii mele şi asupra zilei sculării mele spre viaţă!». 35. Acesta este Iisus, fiul Mariei, cuvîntul adevărului, de care se îndoiesc ei (iudeii – n.m.). (Sura XIX)
Nu este acesta singurul loc în care Coranul pomeneşte de Fecioara Maria. Într-o altă sura, îngerii o laudă astfel: „O, Maria, Dumnezeu te-a ales şi te-a curăţit şi te-a ales între femeile lumii” (III, 37), iar în altă parte grăieşte însuşi Dumnezeu: „O, Isuse, fiul Mariei, adă-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra Născătoarei tale…” (V, 109).
Prezenţa unor astfel de cuvinte în cartea sfîntă a Islamului poate surprinde pe cineva care nu cunoaşte conexiunile Coranului cu Vechiul Testament şi cu Sfintele Evanghelii. Asemănările merg dincolo de relatarea similară a unor evenimente sau de prezenţa unor personaje comune (Noe, Avraam, Isaac, Ismael, Iacob, Moise, Iov, Zaharia, Ioan Botezătorul, Apostolii ş.a.), pînă la pericope sau chiar pagini întregi concordante. Musulmanii explică aceste coincidenţe printr-o, spun ei, origine comună a celor trei scrieri sfinte (iudaică, creştină şi musulmană) într-o „scriptură” primordială, numită Tabla bine păstrată (Al-Lawh).
În realitate, se ştie că Mahomed a avut legături apropiate cu negustorii creştini şi evrei (posibil chiar cu renumiţii anahoreţi creştini), în perioada cînd se afla la Mecca, un mare centru comercial la acea dată. Cel puţin critica pe care Coranul o face polemicii istorice dintre creştini şi evrei se datorează unor informaţii directe ale Profetului, de pe urma contactelor cu evreii şi creştinii arabi, în care a căutat iniţial un sprijin împotriva idolatriei meccanilor, fiind convins de asemănarea mozaismului şi, parţial, a creştinismului cu noua religie pe care o propovăduia el. De aici asemănările dintre Coran şi Scripturi, precum şi pretenţia Islamului de a „desăvîrşi” cele două mai vechi revelaţii.
Datorită prezenţei ei în Coran, Fecioara Maria ocupă un loc special în tradiţia islamică. I se recunoaşte maternitatea supra-naturală (chiar dacă Iisus nu este recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu) şi este socotită una dintre femeile „pure” ale islamului, alături, spre exemplu, de fiica lui Mahomed.
Dar în fragmentele citate anterior mai atrage atenţia şi următorul verset, atribuit în Coran lui Iisus: „Pace asupra zilei naşterii mele şi asupra zilei morţii mele şi asupra zilei sculării mele spre viaţă!”. Nu este singurul loc în care Coranul face aluzie la învierea Domnului (chiar dacă alte interpretări resping o asemenea credinţă explicită), astfel încît putem spune că dogma supremă a creştinismului, învierea Mîntuitorului Hristos, este prezentă într-o oarecare formă şi în Islam. Unele tradiţii islamice recunosc chiar că „profetul” Iisus se va ridica la sfîrşitul lumii împotriva lui Satana, venit pe pămînt pentru a semăna între oameni necredinţa şi haosul.
