Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

joi, 6 septembrie 2012

Secretul succesului McDonald's: seful fara studii superioare

 

Intr-o economie globala in cadere libera, McDonald's o duce mai bine ca niciodata. Si ar duce-o la fel de bine daca nu ar fi criza. Asta pentru ca la carma se afla extraordinarul Jim Skinner, un manager fara facultate sau alte studii, care a inceput sa curate cartofi la McDonald's cand avea 16 ani.

De cele mai multe ori cand trebuie sa dea un interviu, Jim Skinner (66 de ani) o face din bucataria unui restaurant McDonald's oarecare, unde se afla in inspectie, verificand temperatura hamburgerilor sau culoarea cartofilor prajiti. Nu va imaginati ca Skinner este un micro-manager. Dimpotriva, el conduce de 7 ani unul dintre cele mai complicate businessuri din lumea, cu cifre absolut uriase. 33.000 de restaurante in 120 de tari, peste 1,5 milioane de angajati si un numar imens de parteneri, avand in vedere ca 80% din reteaua McDonald's este reprezentata de francize. Mai puneti si un lant de aprovizionare gigantic ce trebuie sa functioneze ca un ceas elvetian si o strategie de comunicare ce trebuie sa fie unitara si coerenta in toata reteaua.

De cand e Skinner CEO - nu uitati ca din 2008 lumea a intrat in criza - rezultatele McDonald's sunt mai bune ca niciodata. Compania a obtinut crestere in fiecare an, cel putin 5%, ajungand anul trecut la venituri de 24 mld. dolari. Si nu e vorba despre cresteri datorate extinderii: de 99 de luni consecutive McDonald's obtine vanzari mai bune pe aceeasi locatie luata in parte, acesta fiind cel mai important indicator in retelele globale de fast-food. De la medie de vanzari anuala de 1,6 mil. dolari pe locatie, in 2004, a ajuns la 2,4 mil. dolari. In cei 7 ani de domnie a lui Skinner, valoarea actiunilor companiei a crescut cu 250%.

Cum a fost posibil? Managementul simplu, militaresc, ce tinteste doar doua obiective: eficienta si performanta. Cand a fost numit CEO in 2004, putina lume auzise de el si, pentru ca nu vorbeste niciodata despre el, putina lume stie si azi. Jim Skinner provine dintr-o familie modesta si s-a angajat la 16 intr-un McDonald's dintr-un orasel pierdut in imensitatea Americii, Davenport, Iowa. Pe vremea aceea, angajatii curatau si spalau cartofii in locatie. A plecat apoi in armata si si-a incercat iarasi norocul la McDonald's la lasarea la vatra, devenind manager aspirant de magazin. De atunci si pana in 2004, carierea sa a avut o crestere liniara. Merita mentionata ca din 1992 s-a ocupat si de extinderea McDonald's in Europa de est, el fiind acela care a adus McDonald's si in Romania.

Foarte interesanta este si povestea numirii sale in fruntea mega-companiei. In 2004, McDonald's era condusa de alt veteran al companiei, Jim Cantalupo, care-l promovase de Skinner in pozitia de vicepresedinte. In timpul unei conventii a companiei, Cantalupo a facut un infarct si a murit. Imediat a fost numit CEO tanarul si carismaticul Charlie Bell. Dupa numai o luna, Bell a anuntat ca este bolnav de cancer si s-a retras. Neavand o alta solutie la indemana, actionarii l-au pus sef pe Skinner, un etern si foarte bun numarul 2. Un adjunct bun nu erodeaza autoritatea sefului si nu incearca sa-si asume el meritele, spune acum Skinner. Iar filosofia numarului 2 este si azi unul dintre principiile de management implementate in companie.

Sursa: Capital.ro