Din dictionare aflam:
LIBERTATE = „Posibilitatea de actiune după propria vointă sau dorintă; posibilitatea de actiune constientă a oamenilor în conditiile cunoasterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii si societătii; independenta”.
COABITARE = „A convieţui, a locui împreună”.
COMPROMIS = „Întelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie”
CONCESIE = „Îngăduintă, cedare fată de cineva, renuntare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia, altora”
CAPTIVITATE = „ Lipsire de libertate, prizonierat, robie, sclavie”
Un primar ales, al unui oras, are totala libertate de actiune; dar, trebuie stiut, ca cine intra in politica si exclude coabitarea nu face politica, ci altceva.
Un primar nu trebuie sa excluda coabitarea cu toti membri consiliului local ( de orice culoare politica ), dand sustinerea necesara tuturor propunerilor ce vizeaza bine cetatenilor, din punct de vedere economic, social, cultural, etc.
„Asta inseamna coabitarea: Nu franezi, ci participi.” spunea un politician cunoscut
Coabitarea reprezinta totusi limita superioara, pozitiva, a compromisului. Intotdeauna in politica va exista un compromis mare, pe care trebuie sa-l faci pentru cetateni. Un compromis mare, care insa nu trebuie sa te si compromita ca politician si ca reprezentant ales al cetatenilor. Este o concesie care nu trebuie sa te indeparteze de propriile obiective si promisiuni electorale. Piedici si conditionari de tot felul exista si vor exista, dar un primar capabil trebuie intotdeauna sa le invinga, neuitand de dubla sa calitate de decident si beneficiar al propriilor decizii, respectiv conducator al localitatii si de simplu cetatean al acesteia.
Pericolul cel mai mare apare atunci cand primarul devine captivul unui grup de interese din cadrul Primariei si Consiliului local, captivul propriilor interese ( inclusiv propria mandrie, prostie si nesimtire ) sau al unor interese „de partid”. Si mai grav, daca primarul este santajabil datorita trecutului sau sau datorita unor intelegeri politice ( chiar cu adversari politici ), ascunse insa electoratului care l-a votat.
In concluzie, un primar trebuie sa pastreze permanent un echilibru transparent intre datorie si moralitate, intre fidelitate fata de cetatenii sai si interesele personale si ale partidului ( grupului ) din care face parte. Din pacate trecutul recent, in Romania, ne-a oferit mai multe exemple negative decat pozitive.
