Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

MĂ SIMT, MĂ VĂD ŞI MĂ ASCULT




Mă simt un stres şi viaţa mi-e obstacol
În calea morţii pe care o doresc
Eu nu trăiesc, doar vi se pare, căci
Eu am murit de-aproape 20 de ani.

Mă văd un spectru printre manechini,
O amintire ce demult s-a şters.
Toţi trec prin mine şi în mine-şi lasă,
Desigur, numai lucruri ce le prisosesc.

M-ascult vorbind cu mine însumi
Şi vocea-mi pare simplu zgomot.
Cuvitele cad grele, ferecate,
De lanţul ruginit al timpului.

Mă simt, mă văd şi mă ascult
Sunt ale vieţii mele simţuri - trei.
Vreau să renunţ la ele şi renunţ;
În lumea asta nu am ce să caut.