Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

duminică, 1 martie 2009

ALTE CUVINTE DE ÎNŢELES




· La sfârşitul lumii crucile de pe biserici şi de oriunde vor fulgera.
· Cărţile mele stau frumos rânduite sub frunte. Trebuie doar să ajung să le citesc o singură dată.
· Natura sălbatică este templul spiritualităţii noastre.
· Paradox 1: Pe malul unui lac, un cioban tundea o oaie. În apă se vedea invers.
· Mi-am vrut viaţa un lung şir de certitudini, dar în biografia mea voi scrie doar că
m-am născut … restul e un lung şir de îndoieli şi incertitudini.
· Paradox 2: Un copac singur în pădure.
· Ignoranţa şi indiferenţa sunt principalele boli ale societăţii noastre contemporane.
· Unii se joacă cu buretele prin sufletul lor, ştergând amintirile de prisos. Păcat că nu-şi dau seama că acolo, treptat, în sufletul rămas gol, se aşterne Regretul.
· Fii fericit când lumea te vorbeşte de rău. Înseamnă că mai eşti încă băgat în seamă.
· La timpuri noi, haine noi. Oamenii rămân aceiaşi.
· Paradox 3: Murind în realitate vom deveni eterni.
· În spatele fiecărui tablou stă un revolver.
· Omul venind din mijlocul naturii, către o oarecare civilizaţie, a uitat să-şi lepede învelişul din scoarţă de copac ce îl acoperea de la început. Aviz bădăranilor.
· Numai cine îşi neagă propria valoare are într-adevăr valoare.
· Domnul Iisus a fost cu adevărat frânt pe cruce, dar niciodată înfrânt.