- un alt punct de vedere -
Sufletul omului se aseamănă cu un pendul care vibrează continuu la toate evenimentele din jur. La cele majore se înclină puternic într-o parte sau în alta, revenind în cele din urmă la o poziţie de echilibru, mai mult sau mai puţin verticală. Aşa devin oamenii mai aplecaţi către cele bune sau către cele rele. La sfârşitul vieţii, pendulul cade la pământ, sufletul fiind judecat funcţie de partea în care a căzut: partea binelui sau a răului.
Creştinii cred în viaţa de după moarte, în existenţa raiului şi a iadului. Musulmanii cred şi ei cam la fel. În schimb hinduşii cred în reîncarnare, deci în viaţa de după viaţă. Eu cred că toţi au dreptate în felul lor.
Totul a început, conform Bibliei, cu acel vestit turn din Babel, lângă care s-au amestecat toate limbile pământului, adică s-au împrăştiat, în toate cele patru zări, informaţiile adevărate despre lumea în care trăim. Străvechile adevăruri s-au pierdut cu timpul printre rândurile unor precepte religioase mult prea greu de desluşit astăzi.
Cu siguranţă există şi rai şi iad şi există viaţă după moarte, dar înţelesul lor este cu totul altul. Lumea în care trăim nu este decât o secundă din viaţa universului, adică reprezintă doar o lume din multitudinea de lumi care coexistă în universul infinit. Acest univers infinit nu reprezintă materia fizică pe care ne străduim să o înţelegem cu ajutorul sateliţilor şi a telescoapelor, el reprezintă de fapt Timpul pe care noi nu-l putem înţelege şi pe care nu îl cercetăm îndeajuns.
Esenţa religiilor stă în faptul că toate acceptă ridicarea pe un nou plan existenţial a tuturor celor buni sau cu merite deosebite. Cei răi fie merg în Infern, fie în Iad sau se reîncarnează din nou ca oameni, plante, animale sau insecte, desigur pentru a li se oferi o noua şansă, în încercarea lor de a trece mai departe. Toate sunt adevărate dar sub o altă formă care nu a putut fi percepută în adevărata formă de oamenii din trecut.
Toţi oamenii mor, dar moartea nu este decât o trecere, prin tunel, într-o altă lume, catre un alt nivel al vieţii, conform cu faptele săvârşite în lumea de aici. Totul depinde de faptele fiecăruia dintre noi. Cei răi regresează într-o lume inferioară, violentă, potrivită lor, din care nu vor mai putea ieşi vreodată, decât făcând fapte bune pentru a reveni în lumea din care tocmai au regresat, pentru o nouă viaţă şi şansă. Cei buni promovează într-o lume superioară, a celor buni, un fel de rai, unde îi aşteaptă alte provocări şi alte fapte bune sau măreţe, pentru a urca tot mai sus şi mai sus, spre esenţa fiinţei adevăratului Om. Cei obişnuiţi, adică nici buni nici răi, îşi repetă existenţa în lumea aceasta, până când fac dovada clară că sunt buni sau răi şi trec mai departe într-o altă lume. Aşa se explică memoria regresivă, revelată sub hipnoză, pe care o au unii oameni.
Nimeni, niciodată, nu se va întorce de dincolo, din rai sau din iad, acestea reprezentând celelalte lumi în care există oamenii, pentru că nimeni din cei care ,, au murit “ nu mai păstrează amintiri despre lumea în care au trăit. Cei din lumile de jos ştiu vag că există un rai undeva mai sus, iar cei din lumile de sus ştiu cu siguranţă că există un iad. Astfel lumea în care noi trăim acum poate fi raiul unei lumi temporale, dar în acelaşi timp şi iadul unei alte lumi temporale.
Între aceste lumi nu există contacte permanente, nu există materie sau schimburi de informaţii. Atingeri între lumile temporale în care trăiesc oamenii desigur există, dar ele sunt fie accidentale ( trecând drept anomalii sau evenimente tip ozn ), fie voite, dar de scurtă durată, impuse doar de fiinţele bune din lumile superioare şi determinate de evenimente cruciale din lumile inferioare ( în trecut au fost interpretate ca semne ale providenţei divine, ale zeilor, prezenţe ale îngerilor, astăzi fiind tratate ca simple coincidenţe ). Un semn cert al existenţei unor lumi superioare sunt oamenii cu suflet bun care văzuţi sau nevăzuţi ne arată calea ce trebuie urmată de noi ceilalţi. Tot astfel îmi este mai uşor de înţeles şi de acceptat moartea semenilor mei, tineri sau bătrâni, care ,, murind “ din cauze mai mult sau mai puţin naturale, trec în vieţile lor următoare, sper mai bune. Aşa îmi explic şi ,, moartea prematură ” a unor copii, care trec astfel mai repede dintr-o viaţă în care au intrat din greşeală şi care era nepotrivită lor, într-o altă viaţă superioară, cu mult mai bună.
Desigur peste toate aceste lumi trebuie să existe un arbitru suprem, un Dumnezeu adevărat, care să ţină în ordine regulile acestor lumi. Cu siguranţă trebuie să fie aşa, altfel tot ce am spus până acum este de domeniul fantasticului.
Sufletul omului se aseamănă cu un pendul care vibrează continuu la toate evenimentele din jur. La cele majore se înclină puternic într-o parte sau în alta, revenind în cele din urmă la o poziţie de echilibru, mai mult sau mai puţin verticală. Aşa devin oamenii mai aplecaţi către cele bune sau către cele rele. La sfârşitul vieţii, pendulul cade la pământ, sufletul fiind judecat funcţie de partea în care a căzut: partea binelui sau a răului.
Creştinii cred în viaţa de după moarte, în existenţa raiului şi a iadului. Musulmanii cred şi ei cam la fel. În schimb hinduşii cred în reîncarnare, deci în viaţa de după viaţă. Eu cred că toţi au dreptate în felul lor.
Totul a început, conform Bibliei, cu acel vestit turn din Babel, lângă care s-au amestecat toate limbile pământului, adică s-au împrăştiat, în toate cele patru zări, informaţiile adevărate despre lumea în care trăim. Străvechile adevăruri s-au pierdut cu timpul printre rândurile unor precepte religioase mult prea greu de desluşit astăzi.
Cu siguranţă există şi rai şi iad şi există viaţă după moarte, dar înţelesul lor este cu totul altul. Lumea în care trăim nu este decât o secundă din viaţa universului, adică reprezintă doar o lume din multitudinea de lumi care coexistă în universul infinit. Acest univers infinit nu reprezintă materia fizică pe care ne străduim să o înţelegem cu ajutorul sateliţilor şi a telescoapelor, el reprezintă de fapt Timpul pe care noi nu-l putem înţelege şi pe care nu îl cercetăm îndeajuns.
Esenţa religiilor stă în faptul că toate acceptă ridicarea pe un nou plan existenţial a tuturor celor buni sau cu merite deosebite. Cei răi fie merg în Infern, fie în Iad sau se reîncarnează din nou ca oameni, plante, animale sau insecte, desigur pentru a li se oferi o noua şansă, în încercarea lor de a trece mai departe. Toate sunt adevărate dar sub o altă formă care nu a putut fi percepută în adevărata formă de oamenii din trecut.
Toţi oamenii mor, dar moartea nu este decât o trecere, prin tunel, într-o altă lume, catre un alt nivel al vieţii, conform cu faptele săvârşite în lumea de aici. Totul depinde de faptele fiecăruia dintre noi. Cei răi regresează într-o lume inferioară, violentă, potrivită lor, din care nu vor mai putea ieşi vreodată, decât făcând fapte bune pentru a reveni în lumea din care tocmai au regresat, pentru o nouă viaţă şi şansă. Cei buni promovează într-o lume superioară, a celor buni, un fel de rai, unde îi aşteaptă alte provocări şi alte fapte bune sau măreţe, pentru a urca tot mai sus şi mai sus, spre esenţa fiinţei adevăratului Om. Cei obişnuiţi, adică nici buni nici răi, îşi repetă existenţa în lumea aceasta, până când fac dovada clară că sunt buni sau răi şi trec mai departe într-o altă lume. Aşa se explică memoria regresivă, revelată sub hipnoză, pe care o au unii oameni.
Nimeni, niciodată, nu se va întorce de dincolo, din rai sau din iad, acestea reprezentând celelalte lumi în care există oamenii, pentru că nimeni din cei care ,, au murit “ nu mai păstrează amintiri despre lumea în care au trăit. Cei din lumile de jos ştiu vag că există un rai undeva mai sus, iar cei din lumile de sus ştiu cu siguranţă că există un iad. Astfel lumea în care noi trăim acum poate fi raiul unei lumi temporale, dar în acelaşi timp şi iadul unei alte lumi temporale.
Între aceste lumi nu există contacte permanente, nu există materie sau schimburi de informaţii. Atingeri între lumile temporale în care trăiesc oamenii desigur există, dar ele sunt fie accidentale ( trecând drept anomalii sau evenimente tip ozn ), fie voite, dar de scurtă durată, impuse doar de fiinţele bune din lumile superioare şi determinate de evenimente cruciale din lumile inferioare ( în trecut au fost interpretate ca semne ale providenţei divine, ale zeilor, prezenţe ale îngerilor, astăzi fiind tratate ca simple coincidenţe ). Un semn cert al existenţei unor lumi superioare sunt oamenii cu suflet bun care văzuţi sau nevăzuţi ne arată calea ce trebuie urmată de noi ceilalţi. Tot astfel îmi este mai uşor de înţeles şi de acceptat moartea semenilor mei, tineri sau bătrâni, care ,, murind “ din cauze mai mult sau mai puţin naturale, trec în vieţile lor următoare, sper mai bune. Aşa îmi explic şi ,, moartea prematură ” a unor copii, care trec astfel mai repede dintr-o viaţă în care au intrat din greşeală şi care era nepotrivită lor, într-o altă viaţă superioară, cu mult mai bună.
Desigur peste toate aceste lumi trebuie să existe un arbitru suprem, un Dumnezeu adevărat, care să ţină în ordine regulile acestor lumi. Cu siguranţă trebuie să fie aşa, altfel tot ce am spus până acum este de domeniul fantasticului.
