Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

duminică, 1 martie 2009

Vorbe de mine înţelese!

Să nu pari curajos prin forţa de a fi laş.

Teorema lui Ahile: fiecare îşi are călcâiul său.

Singure doua lucruri sunt mai de preţ în viaţă: dragostea şi însăşi viaţa.

Între străini ajungi să te cunoşti mai bine decât între ai tăi.

În viaţă trebuie să fii cinci minute deştept, dar nu toate odată.



Când ne despărţim de cineva se spune ca îl murim puţin … şi cum despre morţi se vorbeşte numai de bine …

Cartea, vinul şi femeia sunt cele trei substantive care alcătuiesc împreună substantivul bărbat.

Perfecţiunea unui om constă în inteligenţa lui. Cel mai mare dusman al inteligenţei este uitarea, aceea care ne aduce aminte – e un paradoxal – ca nu suntem perfecţi.

Prea mulţi trăiesc spre a munci şi prea puţini muncesc spre a trăi.

Alegea ce era bun de ce era bun şi ce era bun arunca.

Toată vegetaţia, dar mai ales copacii sunt braţele Pământului. Tăind aceste braţe, el nu va mai putea să-şi agonisească viaţa de toate zilele.

Pentru fiecare om ar trebui să se ridice o statuie pe care să se scrie invariabil: A fost şi el, totuşi, Om.

Moartea lui J. F. Kennedy este Fenomenul Tungus al societăţii americane din anul 1963.

Un fenomen care are loc o singura dată este catalogat fie ca imposibil, fie secret, iar dacă se acceptă totuşi un compromis, este caracterizat ca misterios şi predispus tuturor interpretărilor.

Acum ştiu de ce au inventat românii mămăliga. Pentru că nu face firimituri când o rupi.

Trecutul nu reprezintă un timp pierdut; el reprezintă un om pe lângă care trecem în fiecare zi.

Viaţa este singura parte din eternitatea omului, pentru care Dumnezeu a încheiat un contract cu diavolul.

Toate casele de piatră se ridică pe temelii de flori.

Dacă n-ar exista poduri peste râuri, Pământul s-ar destrăma.

Oare ce aş face dacă m-aş întâlni pe drum cu domnişorul Eminescu?

Omule nu uita că şi cuvântul ARTĂ are tot patru litere ca şi cuvântul MAMĂ.

Omul este o variabilă temporală funcţie de mediu, conştiinţă şi spirit.

Subconştientul omului reprezintă o fărâmă din cutia neagră a Universului infinit.


Păcat că omul nu-şi dă seama că o are.

Oamenii, în general, seamănă cu nişte flacoane de parfum nedesfăcute.



Eminescu este Iisus fără de stea. Astfel a apărut Luceafărul.



Oamenii nu şi-au ales începutul deci nu-şi vor putea impune nici sfârşitul.



Soarele nu ne trimite lumina pentru a vedea, ci ideea de lumină, pentru a o căuta în noi.



Rugăciunea unei lumânări este flacăra sa.



Ce este omul: izvor de cuvinte, care uneori, rostogoleşte câte o piatra; pentru om aceasta se numeşte faptă.



Ce este omul în prezent: un înger întrupat şi bolnav. Bolnav de păcat.



Pentru oamenii mari nu există decât un singur joc adevărat: jocul de-a copilăria.



Omul este o stare a iubirii, omul este o stare a dumnezeirii.