Plecaţi tinerilor, ca să ajungeţi înţelepţi şi fiind înţelepţi să rămâneţi tineri; plecaţi nu spre Apus nici Răsărit, nici spre Nord, nici spre Sud, ci oriunde nu sunt oameni.
Pentru că fiecare dintre noi avem nevoie profundă, să ne menţinem în ceea ce ne este esenţial; să păstrăm de la Dumnezeu pogorâta omenie din noi împotriva forţelor zilei în care trăim – să fim mai puţin produsele unei culturi şi mai mult creatorii ei. Acolo, în acea sălbăticie atât de mult neschimbată încât poate a văzut sute de culturi înflorind şi pierind, acolo trebuie să înţelegi – trebuie – că ceea ce eşti tu, ceea ce simte şi se înspăimântă şi îi e foame şi se exaltă în tine, e tot atât de vechi ca şi sălbăticia, bogată ca şi sălbăticia şi înfrăţită cu ea …
