Toţi te iubim pe tine frumuseţe!
Tu eşti splendoarea naturii, sora adevărului, muza, mama şi gloria artei, viaţa eternă a bronzului şi a marmurei, simbolul fericirii şi fala veşnică a vieţii!
Eşti înger şi demon: îndemni la bine şi la rău, ne ridici şi ne cobori. Eşti mijloc, scop şi forţă; imagine scumpă, fermecătoare, unică, universală, divină şi singurul model ce călăuzeşti artele şi artiştii!
Frumuseţe: ansamblu armonios de forme şi proporţii, care deşteaptă în noi sentimentul plăcerii şi al admiraţiei; talisman, atracţie misterioasă, irezistibilă şi generală, farmec ce nu se poate traduce în cuvinte!
Tu ne faci dornici de senzaţii noi, ne atragi şi ne îndemni să ne îndrăgostim de tine!
Când te admirăm sau când ne gândim la tine uităm o clipă, decepţiile, durerile şi spleenul vieţii.
Tu ne mângâi ochii, ne înalţi sufletul şi ne farmeci mintea; transfigurezi şi dai valoare exterioară oamenilor şi lucrurilor, stăpâneşti şi luminezi sufletul nostru.
Frumuseţe, tu eşti armonie, distincţie şi perfecţiune. Eşti singura regină eternă care guvernează şi înfrumuseţează Universul.
( text anonim dintr-un vechi almanah Atheneu )
xxx
Era o vreme când mă credeam cu aripile întinse în bătaia vântului, asemeni păsării din Orfeu în înfern:
,, Ştii, există pe lume o pasăre care nu are picioare şi de aceea nu se poate aşeza nicăieri, ci trebuie să dea din aripi mereu, toată viaţa acolo sus, în aer. E de un albastru ca seninul. Trăieşte o viaţă întreagă cu aripile întinse în bătaia vântului, aşa doarme şi noaptea, adoarme în braţele vântului cu aripile întinse. “
( Sofia Arcan - Vara suferinţei )
xxx
Vreau să iubesc.
Vreau să am femeia mea, copilul meu, căminul meu.
Vreau iraţionalitatea, fantezia ei. Vreau să evadez de sub imperiul orarului. Vreau să am în fiecare zi un ceas, mereu nou şi neprevăzut. Vreau să nu fiu sigur de ce se va întâmpla în minutul următor, vreau să fiu surprins de gesturi blânde şi drăgăstoase, dar, mai presus de toate, vreau să surprind eu, să mângâi fără simţuri, din simţire. Vreau să dau tot ce s-a strâns în mine, înăbuşit, surd, nemărturisit, tăinuit.
Vreau să fiu al ei.
Dar cine este Ea?
Am s-o caut. Voi umbla prin lume altfel decât am umblat până acum. Voi merge printre oameni. Voi cerceta femei şi nu voi căuta femei frumoase, nici înţelepte, nici bune, nici casnice şi gospodine. Voi căuta femeia pe care s-o iubesc, nu pentru o virtute a ei, pentru o calitate sau însuşire. O voi iubi pentru că va fi femeie.
Femeia.
E-atâta iubire în mine, cât poate fi într-un om.
Bărbatul e sortit iubirii.
O presimt venind. O văd. O ştiu. O cunosc.
Iubesc.
( I. Denes – Porumbeii )
