Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

miercuri, 28 aprilie 2010

Vorbe auzite la radio şi la televizor




- Invatatorul catre invatacel: eu te invat pe tine cum sa ma negi pe mine, cum sa ma intreci, sa ma depasesti, in toate daca poti.


- Am ajuns inginer pentru ca am vrut sa fiu liber, a zis Mircea Dinescu


- Citim ca sa aflam ca nu suntem singuri.


- Arthur Schopenhauer: in lume exista 3 tipuri de aristocratie: prima datorata nasterii si rangului; a doua a banului; si a treia a spiritului.


- Despre tagma sculptorilor si pictorilor: suntem ca o ploaie in mare, adesea nu contam.


- Poveste dintr-un film: dupa o furtuna, plaja era plina cu stele de mare esuate, muribunde. O fetita frumoasa, de pe plaja, le lua si le arunca cite una, in mare. I-am spus ca este inutil si oricum nu mai conteaza, este un dezastru. Dar fetita mi-a raspuns ca pentru fiecare dintre acele stele, pe care ea le arunca in mare, conteaza.


- Anumite popoare din antichitate nu socoteau decât zilele fericite. Este şi cazul unui înţelept care în pragul morţii şi-a făcut următorul epitaf: „Am străbătut cinci zeci şi şase de ani şi am trăit patru." Marc Aureliu, împărat şi filosof roman,...


- Pictezi doar cu culorile pe care le ai.


- Goethe: Ceea ce nu imbraci in cuvinte, nu gindesti clar.


- In fiecare an trecem pe linga ziua noastra de nastere si pe linga ziua mortii noastre.


- Mircea Crisan dupa plecarea din tara a strigat in mijlocul Parisului: Traiasca Partidul Comunist Rămân !


- Ţară mică, citeva mese, obisnuia să spună Gh. Dinica.


- Noaptea este partea vazuta din spate a zilei.


- In Romania de azi, nimeni nu mai fura matura omului de zapada.


- Teribila formula a lui Sartre: Ceilalti, iata iadul!


- Heidegger: Avem a fi ceea ce suntem.