Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

joi, 6 septembrie 2012

BLESTEM DE OM SĂRAC

de Dan Puric



Din balegi şi din cuib de cuci,

Răsar ca viermii, politruci

Şi din haznalele de bani –

Costume negre cu şnapani,

Viteji ca musca la arat!

Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,

Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Murdari în suflet şi în gând,

Cu ghearele averi strângând,

Din flote, fabrici şi uzine,

Voi aţi lăsat numai ruine!

V-aţi gudurat pe lângă clerici

Cu mânăstiri şi cu biserici

Şi vile v-aţi făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Voi v-aţi trădat şi între fraţi,

Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.

Aţi dărâmat şcoli şi spitale

Ca să vă fie vouă moale

Şi v-aţi brodit şi parlamente

Din licheluţe repetente.

Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Aţi omorât orice dreptate,

Aţi jecmănit tot ce se poate,

Guvernul vostru cu miniştri

E-o adunătură de sinistri,

Batjocura şi umilinţa

Au mai rămas la voi credinţa?

Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,

Nici dracul să nu o mai dreagă

Şi din privatizări cu fumuri

Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!

Dar cum să faceţi voi vreun drum

Când urma voastră e doar scrum?

La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Blestemul greu să vă lovească,

Doar bube rele să vă crească,

Ochii să îi aveţi ca napul

Şi să vă roadă viermii capul!

Să putreziţi toţi prin palate,

Toţi spulberaţi să fiţi în toate

Şi să aveţi doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!