Mircea Eliade –Arta de a muri

,, Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâta laşitate şi abdicări ( un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă: refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate ); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, ca orice am face suntem şi rămânem neputincioşi- încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. ( … )
Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa nostră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi – auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective, neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă? Începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol … ,,

Iar dacă miracolele nu mai sunt posibile, atunci rămân definitive doar neroziile … NEROZIILE UNUI PROVINCIAL :

joi, 6 septembrie 2012

Pledoarie pentru un an sabatic sau pentru intoarcerea la tine

„Libertatea presupune responsabilitate. De aceea foarte multi se tem de ea” George Bernard Show.

Voiam initial sa scriu un articol ca la carte: definind termenii, citand DEX-ul care ne explica la ce se refera cuvantul „sabatic”. Am renuntat, caci nu cred ca mai exista vreun corporatist cu vechime care sa nu stie ce inseamna un an sabatic. As retine totusi din definitie o sintagma importanta: „suspendarea responsabilitatilor” sau „scutirea de obligatii„ (vezi DEX online). Acesta este miezul anului sabatic, centrul, axa. Suspendarea responsabilitatilor oficiale. Suspendarea acelor responsabilitati impuse de fisa postului, de regulamentul de ordine interioara, de legile nescrise din fiecare companie.

Nu este totuna cu suspendarea oricarei responsabilitati, caci un an sabatic nu te transforma intr-un iresponsabil. Din contra, pe zi ce trece, devii tot mai responsabil, insa fata de propria persoana si asta este cu adevarat revolutionar pentru unii dintre noi.

Inveti sa iti asculti ritmul interior, inveti sa te cunosti, sa fii congruent cu ceea ce simti, inveti sa intri in sedinte (neplacute uneori) cu tine insuti, inveti ca nu ai nevoie de atat de multe lucruri in jur ca sa fii pur si simplu, inveti ca libertatea nu e pentru oricine. Daca inainte iti ascultai cu obstinatie mintea, ratiunea, acum ai voie sa pleci urechea, pe zi ce trece mai des, la vocea inimii si sa o urmezi, trecand, desigur, prin angoase existentiale (de genul – „daca ma pierd pe drum?” „daca nu o sa mai ma integrez vreodata in campul muncii?” „daca o sa devin un inadaptat social”?), dar si prin experiente savuroase, din categoria „de povestit nepotilor”, de care nu ai fi avut parte altfel.

Tot in DEX, mai gasim o componenta interesanta a anului sabatic - an de studiu. Poti studia diverse, poti citi cartile de care nu ai avut timp, poti calatori, poti petrece timp cu copilul, parintii sau sotul/sotia, poti sa te dedici unei cauze sau unui hobby sau poti sa tai frunza la caini. Orice ai face, este totusi un an de studiu, deci nu un an pierdut. Un an in care inveti despre cine esti, ce te defineste, ce vrei sa faci cu tine si cu viata ta si, de ce nu, un an in care te ierti, un an in care uiti repede toate lucrurile care faceau parte din meniul zilnic corporatist, insa de care nu mai ai nevoie. Un an de detoxifiere pe toate planurile.

Un an sabatic este inceputul unui drum catre sanatate emotionala si spirituala. Este reintoarcerea fiului risipitor acasa si cu gandul la parabola aceasta, nu ma pot gandi decat la darurile nepretuite, interioare, cu care cei care decid sa isi acorde o pauza, revin. Acesta este modul in care universul ii sarbatoreste pe curajosi. Cu multi ani in urma, un profesor cu parul cernit mi-a explicat de ce uneori trec prin situatii grele. Esti ca o bijuterie din aur, mi-a spus, in timp ce eu ma holbam la el stergandu-mi lacrimile. Si uneori, Creatorul nostru, se uita la tine si crede ca te-ar putea face si mai frumoasa si mai fina. Si atunci te topeste, asa se prelucreaza aurul, nu? Este intai topit si apoi prelucrat. La fel si cu tine... dupa fiecare incercare, care este de fapt o topire, va rezulta o fiinta mai rafinata in interior, vei simti mai nuantat, vei straluci diferit, vei atrage atentia mai mult...

 In cazul celor care isi iau un an sabatic, topirea poate fi convulsiva.....emotii amestecate, frici de-a valma cu bucurii, tasnirea la suprafata a adevaratului eu, adesea micsorat si comprimat in costumul de corporatist versus disciplina robotizata a celui la care tocmai ai renuntat oficial, insa, cheia, daca ma intrebati pe mine, este abandonul. Un simplu fie ce-o fi si cu asta basta. Topirea a inceput deja...Poate dura cateva saptamani sau cateva luni, insa dupa, nu vei mai fi niciodata acelasi. Vei fi mai bogat, mai rafinat, mai relaxat. Cu putin noroc si onestitate fata de tine, vei fi autentic 100%.

Si ca sa diminuezi convulsiile din prima parte a anului sabatic, pregateste-te dinainte: pune-ti ordine in viata, inchide credite sau redu costurile si eventual, noteaza o idee - doua la care sa revii atunci cand fiecare celula din tine va vrea inapoi la munca.

text preluat de pe internet